Cârdei V. Mariana · 14 septembrie 2020 la 5:48 PM

Doresc să le transmit conaționalilor mei gânduri și sentimente prin intermediul cerațiilor mele literare.
M-am născut în Ardeal, unde mi-am petrecut primii ani din viaţă, apoi împreună cu părinţii mei, Stefania și Vasile, ne-am mutat în Dobrogea, unde am absolvit Şcoala generală.
Mi-am petrecut vacanţele la bunicii mei – ţărani din satul Coslugea – judeţul Constanţa, unde m-am format ca suflet iubitor de naturăşi am descoperit frumuseţea locurilor, lucrurilor şi faptelor. Am învăţat ce înseamnă cinstea, dreptatea şi spiritul de întrajutorare.
Liceul l-am absolvit la Fălticeni – judeţul Suceava, loc marcat de istorie şi frumuseţe, în care i-au purtat paşii şi viaţa pe Ion Creangă şi Mihail Sadoveanu, apoi am urmat Şcoala postliceală de secretariat şi stenodactilografie – secţia limbi străine din Bucureşti.
Activitatea mea profesională, deosebit de interesantă, desfăşuratăîn diverse domenii de activitate, mi-a dat posibilitatea să mă formez multilateral şi săînţeleg mai bine esenţa lucrurilor.
Datorită profesiei mele am fost în permanenţă la curent cu tot ce se întâmpla în domeniu şi am avut prilejul săînsoţesc delegaţii guvernamentale şi comerciale în exterior. Așa am fost în măsură să compar şi să înţeleg situaţii şi stări de fapt.
Apoi, lucrând în exterior, am conştientizat ce înseamnă dragostea de neam şi ţară.
Când eşti plecat printre străini simţi pregnant “dorul de ţară”, urmăreşti cu interes sporit emisiunile posturilor de radio şi televiziune. Oriunde te-ai afla simţi în suflet mândria că aparţii plenar poporului român.
La sărbătorirea Zilei naţionale a României, noi – reprezentanţii poporului român, acolo pe pământ străin, ne străduiam să promovăm cultura, arta şi sufletul românesc, în toată bogăţia şi splendoarea lor.
Sunt mândră că sunt româncă, descendentă din familie de ţărani şi că am beneficiat în copilărie de toate avantajele pe care ţi le oferă viaţa la ţară.
Alături de bunicii mei am învăţat, de mic copil, ce înseamnă munca, bunul gust şi o alimentaţie sănătoasă. Practic, am trăit la ţară în perioda copilăriei şi am rămas cu acel simţământ de bucurie pentru lucrul bine făcut, pentru frumuseţea obiceiurilor, a zilelor de sărbătoare petrecute în familie, când îi aveam pe toţi la masă. În zilele însemnate cu roşu în calendar, împreună cu bunica Maria, mergeam dimineaţa la cimitir să ne tămâiem morţii, apoi la biserică.
Vremea noastră a trecut, acum este rândul altei generaţii să se bucure de timpurile în care trăim. Doresc să le transmit urmaşilor mei dragostea faţă de ţară, de glia străbună, cu toate frumuseţile şi bogăţiile ei naturale şi spirituale.
Suntem un popor minunat, cu tradiţii, obiceiuri şi o cultură autentică pe care trebuie să le ducem mai departe, aşa cum s-a pomenit din moşi-strămoşi.
Uneori, o muză mă îndeamnă să pun pe hârtie amintiri, simţăminte şi să descriu frumuseţea locurilor, lucrurilor şi a obiceiurilor noastre româneşti.
Amintirile încep cu viaţa la ţară, în satul bunicilor…

Pentru început poezia

Limba română

Chiar de este-mpestrițată
cu cuvinte din vecini,
este o limbă minunată,
limba ce-o vorbim!

Are-n ea multe nuanțe,
cu calde tonalități,
o vorbim de-o veșnicie
din străbuni pân-la nepoți.

Asta-i limba mea maternă
transmisă din tată-n fiu,
doar puțini străini pronunță
diacriticele (ă,î,â,ș,ț), știu…

Dragă mi-e limba română,
încă din copilărie,
când scriam caligrafie
și citeam vreo poezie.

Este o mare de nuanțe,
ce chiar poate exprima
sentimente de iubire,
frumusețea, dragostea.

Pentru că ea mă ajută
să vă transmit tuturor
gândurile mele bune,
o iubesc și o ador!